Craciun american alaturi de romani

12.14.14

 

            Suntem de doua zile in America… Putin … sau mult ? Nu ma pot adapta la fusul orar de aici… greu. Nu stiu cand dorm sau cand sunt treaza.

            Astazi vom primi in noua si marea noastra famile un nou membru si anume pe cel mai important si mai invidiat: Bradutul de Craciun.

            Intr-un suflet copiii au fost imbracati , incaltati gata de calatorie.

Masina s-a pus in miscare usor, ne inconjura o bucurie profunda care ne ducea cu gandul la copilarie dar in acelasi timp suntem in alta lume, lumea de peste ocean. Departe… departe…

            Dupa o scurta calatorie pe strazile orasului Holbrook, strazi largi, curate si fara oameni am ajuns intr-o intersectie unde se deschidea un loc viran,  plin cu pomi de Craciun. Unii in vase cu pamant , unii foarte mari, altii mai mici, pitici, tot ceea ce iti doreai puteai gasi acolo. Dupa cateva cautari l-am ales pe principal. Un brad inalt, imbracat intr-o haina verde-argintie bogat in crengi, ne astepta sa-l luam acasa. Un domn a venit ni l-a potrivit cu o drujba la inaltime, ni l-a curatat de crengutele de la baza. L-a invelit intr-o plasa si ni l-a ancorat pe masina. La iesire din acel spatiu foarte intins ne-am oprit si a trebuit sa platim . Erau fete imbracate frumos cu specific, veneau la masina si luau codul de pe brad. Gabi a trebuit sa mearga cativa pasi pana la un ghiseu, a platit.  Eram gata de drum inapoi. Copiii erau bucurosi ca il alesesem pe noul nostru prieten, care aduce numai bucurii. Bradutul nostru a stat o saptamna pe aleea din curtea interioara. Mai trebuia sa astepte pana la impodobire. Mai era vreme pana la Craciun.

            Fiecare zi care trecea ne aducea mai aproape de veselia Craciunului si sufletele ni se incalzeau numai cand ne gandeam ca Mosu’ ne va vizita in acest an in America. Scrisorile copiilor nostrii au fost facute inca din Romania.

            Sambata dimineata, la o saptamana distanta de la cumpararea bradului, am iesit sa impodobim casa in care locuim. Catalin a venit cu multe beculete viu colorate si instalatii care mai mici care mai mari. Cu totii ne-am echipat si am iesit la impodobitul casei. Era frig, cerul intunecat, frigul patrundea prin fiecare locusor care il gasea aerisit, imi inghetasera degetele de la maini, foarte frig. Am instalat un trenulet gonflabil si multe instalatii in pomi, in braduti si in jurul casei. Totul era stralucitor si cald chiar daca frigul ne brazda fetele, iar unghiile ma dureau. Craciunul era aproape.

            In aceeasi zi dar dupa-amiaza a venit timpul sa impodobim  bradul. L-am bagat in casa insa era prea inalt. Adi si cu Catalin l-au mai potrvit si in sfarsit bradul se inalta falnic cu o stea in varf in sufrageria prietenilor nostrii. Gabi a adus niste cutii imense pline cu ornamente de Craciun, globulete care mai de care mai stralucitoare, beculete viu colorate, lucioase, mate, figurine, beteala... Te imbiau sa le scoti din cutii si sa impodobesti casa, bradul… Fiecare a participat cu cate ceva la noua haina a bradului si la atmosfera creata in casa. Cantau colinde de Craciun, am gasit un post de radio local care aveau decat colinde.

            Intr-un final totul era gata. Bradul ne zambea falnic si mandru din coltul lui. Copiii in jurul lui nu-si puteau dezlipii ochii de luminitele colorate si stralucitoare care le incalzeau fetele.

            Timp mai era ceva din zi asa ca am hotarat sa facem un tur pentru a vedea cateva masini. Am plecat sa ne interesam de o masina pentru noi, Gabi a ramas acasa cu copiii. Am fost intr-un cartier industrial unde erau toate reprezentantele de masini. Oamenii erau foarte deschisi si rabdatori, voiau sa-ti vanda cu orice pret. Noi nu aveam acte pentru ca inca nu au venit ( vor veni prin posta). Insa ei erau disponibili sa ne vanda o masina noua. Aici pentru a face inevestitii mari iti trebuie o istorie a creditelor. Chiar daca ai bani trebuie sa folosesti carduri de credite sa le demonstrezi ca esti bun platnic. Aici bancile sunt mai blande. Poti face o multime de tranzactii fara comisioane. Bancile asteapta ca tu sa uiti sa-ti platesti facturile si atunci iti pun dobanda dar nici atunci nu este o suma foarte mare.

Dupa o multime de masini vizionate unele chiar testate, la mai multe reprezentante, nu ne-am hotarat la ceva anume. Masinile second sunt foarte scumpe dar nu sti ce cumperi. Masinile noi au garantie 3 ani. Romanii de aici au masini noi, fac contracte de leasing si dupa trei ani duc masinile inapoi si iau altele noi. Asa sta treaba aici. Este foarte convenabil sa faci asa pentru ca salariile sunt rezonabile si pot acoperi aceste cheltuieli. Noi am testat o masina Toyota, fabricatie 2014, care costa 24.954 $. Masinile second puteau ajunge cu usurinta la 24.000, alte marci care erau facute pe comanda. Altfel erau masini din 2009 undeva la 15.000$ sau chiar mai scumpe. Persoane fizice care vand masini se gasesc mai rar.

            Iata ca a venit si ziua de Craciun. Isabella s-a trezit la 4 dimineata si a gasit-o Gabi numarand cutiile cu cadouri de sub brad. A trecut-o la culcare si iarasi s-a trezit la 6 dimineata fara rabdare . Mihnea si Horia s-au trezit la 7. La 7.30 Gabi le-a dat voie sa mearga la brad ca nu se mai putea . Alergau toti patru pe scari,parca erau arsi la talpi.  Puteai simti nerabdarea lor de a deschide cutiile cu cadouri. Multe cadouri frumos impachetate asteptau sa fie prinse de mainile copiilor. In acel moment nu se mai auzeau decat tot felul de interjectii: Wow ! Yeeei !  Bucurie , bucurie.

Cu mare cu mic am deschis cadourile. Anul acesta Mos Craciun a fost foarte bogat in cadouri si ii multumim din suflet. Fiecare cadou era invelit cu grija in hartie viu colorata, purta eticheta care era ca o felicitare iar pe spate scria numele.  Cand totul s-a linistit Gabi a asezat masa festiva de Craciun. Totul a fost binecuvantat prin noi si prin Hristos.

            Seara de Craciun am petrecut-o alaturi de romani. Exista o familie numeroasa de romani care se intalnesc si tin aproape unii de altii. Aproape fiecare famile are cate doi copii. S-au facut foarte multe poze de familie si de grup.

            Cand Mosul a aparut, copiii veneau ca pasarile din toate partile. Sufletul ti se umplea de bucuria care radia din chiote si zburdalnicia copiilor. Mosul batran, batran cu mare greutate s-a asezat si incet.. incet a impartit cadourile tuturor copiilor. Poze peste poze, fiecare mamica incerca sa-si pozeze odrasla in cat mai multe ipostaze.

            Intr-un final copiii obositi au devenit din ce in ce mai galagiosi, alergau, se jucau dar se mai lasa si cu plans. Atunci pe rand familiile au inceput sa paraseasca petrecerea si locul devenea tot mai spatios. Era timpul sa mergem.

            Ajunsi acasa rupti de oboseala dupa o zi plina de agitatie si dupa mai multe zile de pregatiri am mai poposit putin in bucatarie noi adultii iar copiii direct in dormitoare. Eram obositi. Noi am mai stat de vorba si incet ..incet ne-am retras catre asternutul primitor din dormitorul nostru.