Scrisoare catre Mama

              Draga mama,

               Iti scriu din foarte mare departari cu mult dor in suflet. Imi caut mama din copilarie care ma proteja si imi facea toate placerile chiar daca ma mai altoia cateodata, nu stiam cum ar fi trebuit sa fie altcumva. Am asa de multe amintiri frumoase din copilarie. Imi era asa de bine si usor. Cand am crescut am descoperit o lume fara sens. Trebuia sa te descurci singur si totul avea o repecursiune asupra mea. Totul se imbina si nu intelegeam lumea din jur.
              In timp am descoperit o persoana langa mine care la orice ce faceam ma critica si imi spunea: “Ai gresit!” In timp am inceput sa ma indepartez si sa nu ii mai spun nimic. Din multele povesti care le aveam impreuna totul s-a transformat in fara cuvinte. Vorbele sunt reci fara nici un inteles. Nu exista candoare, suflet, nu exista nimic. Stii ce este acela NIMIC? Eu nu stiu si nu il inteleg. Unde este mama mea?
               Fiind copil nu stiam prea multe si credeam ca totul trebuie sa sa fie exact cum a fost. Inca mai cred ca parintii fac tot ce le sta in putinta sa isi apere odraslele si le ofera tot ce au mai bun.

             Imi amintesc o zi de vara cand mama mea a venit acasa si m-a strigat sa vin repede si a scos din geanta o ciocolata. Ciocolata pe vremea lui Ceausescu? Era ceva foarte pretios. Mi-a dat-o mie pe toata si era foarte mandra ca a putut sa mi-o aduca. Ciocolata o primise la serviciu si ea nici macar nu a desfacut-o si mi-a dat-o mie pe toata. Nici nu a vrut sa guste o bucatica cand eu am desfacut-o. Imi spunea : “Mananc-o tu pe toata ca sa te faci mare!” Credeti ca am inteles jertfa pe care ea ca si mama a facut-o pentru mine? Nu, niciodata! Nici macar acum cand eu am copiii mei. Nu fac altceva decat sa judec. Este foarte usor sa judecam, nu gandim dar cautam un vinovat. Iaca in zilele astea cu totii suntem avocati, judecatori, nimeni nu mai arata compasiune pentru un om batran care este intr-o asteptare continua.
             - Mama, ce astepti? Ma astepti pe mine? Sunt asa departe si nu am sa ma mai intorc. Stiu ca iti este dor de mine si mie imi este tare dor de mama mea, de orasul meu, de prietenii mei, de locuri, mirosuri, fratii mei. Sunt asa departe, un ocean ne desparte.
             Mama mea a fost eroul meu in copilarie. Nu se oprea niciodata din ceea ce facea si tot timpul avea indicatii pentru oricine chiar si vecinii daca apareau prin jur puteau primi indicatii sa faca cate ceva. Ea stia tot timpul totul. Ea imi facea cea mai buna mancare din lume. Ea ma ingrijea cel mai bine si nu dormea noptile ca sa ma stie pe mine bine. Mama a reprezentat tot universul pentru mine. Unde esti tu mama acum? Unde te ascunzi?
            Cu ochii in lacrimi mama ma astepata pe banca la poarta casei copilarie mele ca poate totusi eu apar. Ea stie ca eu nu am sa vin insa ea ma astepata cu inima franta de dor si de iubire ca poate totusi cumva numai Dumnezeu poate face ca eu sa apar.

            Credinta imi este pavaza ca sa traiesc asa departe de mama mea. Stiu ca Dumnezeu ne tine in poala Lui si ne netezeste calea insa ma stiu ca departe undeva intr-un colt de tara sta o batrana cu par alb care nu ma scoate din gandurile ei si din rugaciunile care le inalta pentru mine, bunul
ui Dumnezeu. Stiu ca mama ma iubeste.
            Gresim in fata lor, gresim in fata noastra, gresim in fata lui Dumnezeu. Este normal sa gresim dar implorati pentru iertare.

Mama draga unde esti?
Vreau sa-mi cer iertare!
Mama draga unde esti?
Uite-te in zare;
Eu sunt singura in lume si ma zbat in boala,
Chinu-mi-este fratele si sinugaratea mama!
Te visez in noapte lunga,
Vreau sa-mi cer iertare;
In genunchi la tine vin si te rog in lacrimi:
Iarta-ma tu buna mama, te iubesc in patimi.
MAMA draga unde esti…


           Nu am stiut nicodata sa imi iubesc mama atat cat ar trebui. Nimic nu conteaza in lumea asta decat iubirea.

           Sunati-va parintii, transmiteti-le iubire, nu uitati ca ei va asteapta pentru totdeauna!


Draga mama ... te iubesc!

Carmen

11/01/2019