Bilant raportat la decembrie 2017

3 ani traiti departe de ceea ce noi credeam a fi o normalitate, 3 ani s-au scurs greu, repede, lin rapid… nu stiu cum dar s-au dus. Inca imi mai este dor de Romania dar nu tot timpul. Cateodata ma napadesc amintirile insa nu mai plang. Am fost in Romania pentru o saptamana in luna Octombrie. A fost foarte scurt si nu am postat nimic pe facebook pentru ca era imposibil sa ne intalnim cu toti prietenii nostri. Am gasit o Romanie schimbata in bine. Am trait intens fiecare clipa cat am fost in Romania. M-am plimbat prin orasul natal, Corabia si am rememorat multe clipe frumoase traite in copilarie si adolescenta. La Craiova am petrecut marea majoritate a timpului. A fost ca intr-un vis. Ne-am plimbat pe jos, am pasit, am atins pamantul. Am revazut o multime de locuri care mi-am dorit sa le vad. Este un sentiment care poate se intelege mai greu insa imi era tare dor de familie, locuri, mirosuri… poate este ciudata dar asta simteam eu. Cu aceasta vizita in Romania imi este mult mai usor sa supravietuiesc in New York.

Locuim in aceasi casa de doi ani si nu o sa ne mutam prea curand. Daca imi lipseste ceva este stabilitatea. Americanii nu au nici o problema sa se mute dintr-un loc in altul la multe mile distanta. Isi cumpara sau vand casele fara nici o prolema, de chirie nu mai vorbesc. Eu nu pot face asta. Mi se pare ca nu mai am stabilitate, ca imi pierd originile. Casa nu este prea mare insa este bine ca este si ne simtim bine impreuna.

                 La sfarsitul lunii septembrie mi s-a restructurat postul si am ajuns acasa. Nu am pierdut nimic. Nu am plans, nu am suferit ba chiar le-am multumit ca am scapat dintr-un loc asa de rau. Nu as fi avut curajul sa imi dau demisia si sa stau acasa sa imi caut altceva mai bun. M-am complacut in mizerie si am suferit in tacere. Aici conteaza foarte tare sa dai tot ce este mai bun din tine. Am incercat sa fac asta dar tot timpul este loc de mai bine. Mediul in care lucram nu era de “domeniul contabilitatii”. “Contabilii” nu erau contabili daca ma intelegeti ce spun. Eram un contabil dar nu mi se dadea acces sa lucrez. Avansam foarte repede in jobul meu si asta nu era bine. Am ramas cu niste rani de acolo insa am ramas si cu cativa prieteni din acel loc. Mi-au dat salarii compensatorii care nu le-am putut lua ca trebuia sa semnez ceva ce nu putea fi semnat. Incercau sa se protejeze de mine pana in panzele albe. Eu nu am vrut sa le fac rau si nici nu le voi face insa nu era moral sa semnez contractul lor pentru cateva mii de dolari. Inainte de a decide asta ne-am consultat cu un avocat si el ne-a sfatuit ca nu ar fi bine sa semnez. Aici legile sunt pe primul plan si functioneaza.

                  La sfarsitul lui octombrie Adi a fost dat afara si el. Singurul motiv care i s-a dat a fost ca nu se potriveste pentru functia care o ocupa. In statul New York poti sa fi demis si sa iti dai demisia oricand cu preaviz, fara preaviz, cum vrei asa faci sau angajatorul face cum vrea. Nu exista contract sa ne angajam unii fata de altii. Adi a mers repede la serviciu pentru ca s-a dus la cei care ii lassase in urma si care i-au spus cand a plecat ca se poate intoarce oricand inapoi. Nu numai ca l-au primit inapoi insa i-au dat si alta pozitie in inspectie. Nu este o marire de salariu insa are un birou al lui si poate sta jos. M-am bucurat tare mult cand mi-a spus ca poate sta jos. Poate vi se pare ciudat dar asta este adevarul. Eu lucrez pe scaun ore in sir fara sa ma misc, cand ma ridic este foarte dureros. 😊

Am avut cateva interviuri bune si oferte in acelasi timp. A trebuit sa fiu foarte atenta la ceea ce vreau. Stiam in sinea mea si am ales ce a fost mai bun pentru noi la un loc ca si familie. Nu pot face alegeri pentru mine, candva am facut insa acum nu imi mai permit. Acum sunt in campul muncii, sunt incepatoare intr-o firma uriasa si sunt mandra ca pot sa fac parte din echipa lor. Contabilii din jurul meu sunt mai mult decat contabili, ceea ce spune tot. Dimineata ma duc cantand la serviciu si zambesc toata ziua indiferent daca stiu sau nu ceea ce trebuie sa fac. O sa le aflu pe rand si in timp.

Mihnea este freshman la liceu. Clasa a IX-a este foarte grea. Se pare ca ceea ce am studiat noi in Romania a fost cam floare la ureche. Mihnea are foarte mult de studiat, multe teme, teste grele. Testele sunt grila. Si poate cateodata le mai pune in sfarsitul testului o intrebare sau doua sa raspunda liber. Testele grila sunt cele mai grele de dat. Ca sa iei 100% trebuie sa fie perfect curat fara nici una gresita. De obicei nota lor este 75% din test si 25% din teme si participare in clasa. Nu este greu este extrem de greu. Cu toate acestea Mihnea a luat Honor roll, media lui este peste 90%.

Horia este in clasa a 5-a si nu este asa de greu. Eu lucrez cu el si il supraveghez indeaproape. El acum este in schimbare si incepe sa inteleaga ca este important sa isi faca datoria fata de el, familie si scoala. Horia este mai introvertit dar lucram la asta. I-am luat o pisicuta si cateodata Tess mai face si rele si eu il strig pe Horia sa vina sa stranga sau sa aibe grija de ea. Sunt sigura ca il va schimba aceasta pisicuta. Acum ei se cearta pe pisicuta, cine pe cine iubeste mai mult… 😊

Am avut cateva concedii frumoase anul asta. Am considerat ca timpul de calitate petrecut impreuna este foarte important la acest moment. Cariera mea mai poate astepta, merg incet dar sigur catre telul meu. Intr-o buna zi am sa ajung exact unde imi doresc.

Avem amintiri, avem prieteni noi, avem o biserica la care putem merge oricand. Nu are usile inchise. Este foarte trist sa te duci la biserica si sa gasesti usile inchise. Este ca si cum Dumnezeu nu vrea sa te primeasca in casa lui. Nu conteaza ca este slujba sau nu insa nu am gasit niciodata usile bisericii noastre inchise. Am fost aleasa exact inainte de ziua mea de nastere (Sf. Nicolae) sa tin un discurs in biserica sa le spun oamenilor ce inseamna Saint Paul Cathedral pentru noi. M-am pregatit pentru discurs alaturi de parintele Adrian din Craiova. Nu am avut nici o emotie. M-am gandit in sinea mea ca daca enoriasii nu ma intelg ce zic in engleza, cu siguranta Dumnezeu ma va intelege. Am fost inteleasa fara probleme si de Dumnezeu si de enoriasi. Totul s-a terminat intr-un ropot de aplauze si cu totii isi stergeau lacrimile de pe obraz. In final am fost imbratisata si mi-au spus ca ne vor fi alturi, vom fi o singura familie. Avem suport in ei. Biserica este greaca ortodoxa. Grecii marea majoritate sunt nascuti aici de generatii insa ei se tin de greci. Sunt foarte uniti si se iubesc unii pe altii, sunt foarte ingaduitori si ne-au adoptat. Ne-au primit si ne iubesc asa cum pot ei mai bine.

Iubirea este importanta si trebuie impartasita. Suntem iubiti de Dumnezeu si de oameni. Nu avem nici o asteptare de la nimeni si pentru asta nu exista suparari. Sa va rugati pentru noi ca avem nevoie. Dumnezeu sa va binecuvanteze cu un an nou plin de sanatate, bucurie si multe clipe frumoase!

                                             Concertul lui Horia la violoncel

Anul asta am cumpart o jumatate de porc si am pregatit-o singuri cum am stiut mai bine.

la biserica cu parintele nostru duhovnic, father Cristopher

                   dimineata de Carciun                                       impreuna cu porcul :)

ce cadouri am primit?

cu gandul la Dumnezeu