Americani versus romani

            Traim printre lume straina, traim in alta cultura, traim printre oameni diferiti.

            Americanii sunt oameni calzi, curiosi si sufletisti. Romanii sunt oameni primitori si foarte banuitori. Tot timpul trebuie sa spuna cate ceva despre celalalt, tot timpul “ceva” nu este … la locul lui.

            Americanii iau totul asa cum este. Multa lume de aici spune:

“’Sa te feresti de ei! Sunt de fatada, nu sunt reali!”

            Eu as spune ca au cei sapte ani de acasa. Aici vor fi multe dezaprobari de la romanii printre care traim. Au tot felul de pareri si apelative care nu le-am inteles niciodata.

           Toti americanii cand ii intalnesti, iti zambesc. Absolut toti. Il cunosti, nu il cunosti, iti zambeste. Eu ma incarc pozitiv din zambetul lor si merg mai departe. Ce poate fi mai frumos decat sa iti zambeasca pe strada un necunoscut? Cand esti singur printr-o lume asa de mare, ce simti cand o persona necunoscuta te priveste si iti zambeste? Iubire, nu?

            Nu va puteti inchipui de la acest zambet ce s-a dezvoltat printre romani… Americanii vor sa fie draguti, atat, nimic mai mult.

            Nu trebuie sa spun cum este fata unui roman cand il intalnesti ca doar stim cu totii. Asta nu este ca noi suntem rai ca si neam, asta este din cauza greutatilor care te ingenuncheaza traind in Romania.

            Romania este o tara frumoasa cu multi oameni de valoare insa sistemul te trage in jos, daca incerci sa te ridici te trage si mai adanc.

            America este o tara mare cu un sistem bine pus la punct. Legea functioneaza fara nici o problema. Nu te-ar jigni cineva aici… gata te da in judecata celalalt. Asta inseamna lege.

            Pentru politie exista un respect extrem si iarasi legea isi spune cuvantul. Daca te-a oprit pe autostrada, se pune in spatele tau, aprinde girofarele si te ghideaza spre care banda de urgenta sa opresti, au doua benzi de urgenta pe care te pot trage. Cand te-au oprit nu faci nici o miscare, astepti agentul cu mainile pe volan. Daca te misti si incerci si nu asculti comenzile lor, ai facut cea mai mare greseala,  poti ajunge afara din masina cu mainile la ceafa si cu pistolul la tampla. Am vazut aceasta imagine pe autostrada si m-am speriat teribil. Nu stiu ce se intamplase dar nu era de bine.

            Nu stiam exact ce inseamna rasism. America mi-a spus exact ceea ce inseamna sa ai alta culoare a pielii. Este un subiect foarte greu de atins dar nu este confortabil pentru unii dintre noi care avem pielea colorata. Acum iti dai seama ca te-ai nascut sub o alta stea pentru ca ai pielea deschisa la culoare. De la romanii nedusi la biserica prea mult am intalnit niste apelative cumplite la adresa acelor oameni. Efectiv ma durea ceva in interior cand ii auzeam ca vorbesc despre oamenii de culoare. Am intrebat de multe ori “De ce le spuneti asa?” . Raspunsuri concrete nu am primit decat propozitii evazive si fara noima.

            Cu totii suntem oameni si ce este mai important decat iubirea? Ceea ce va spun acum este foarte greu de inteles dar eu am inteles, traind aici. Aici vezi toate rasele si toate limbile pamantului. Tot felul de lume care nici n-ai visat sa intalnesti.

            Ne-a fost asa de greu. Pare ca ma vaiet dar chiar mi-a fost greu. Copiii la inceput plangeau. Mihnea imi spunea ca nu o sa-i inteleaga la scoala in veci pe americani, Horia nu voia sa mearga la scoala ca nu stie ce zic cei din jurul lui. Adi mergea la servici si il vedeam ca se intoarce ingandurat… Eu mergeam la interviuri si eram izbita in moalele capului cand cateodata nu ii intelegeam. Ma pregateam zilnic cateva ore bune pe zi pentru interviuri dar eram departe de rezultat. Toti patru ne-am alimentat cu energie unul de la altul, timp de 6 luni am supravietuit, greu . Niciodata nu s-a pus problema de a ne intoarce dar atatea lacrimi am varsat incat doctorul mi-a spus: “Nu mai ai lacrimi. Ai nevoie de lacrimi artificiale.”

            Este greu de descris prin ce durere am trecut… cand eram invitati de americani la petreceri mergeam cu drag dar ma gandeam: “nu vorbeste nimeni romaneste…Oh…”

            La inceput eram timizi, ne era rusine ca nu intelegeam. Americanii au o stima deosebita pentru cei care vorbesc mai multe limbi si isi doresc si ei sa fie la fel. Curios, nu? Uite ca da. Incearca sa te ajute in discutii si nu te privesc cumva ca nu stii sa te exprimi.

            La inceputuri aproximativ 70% dintre romanii care i-am intalnit aici cand s-au dat jos din avion vorbeau o engleza perfecta… In mintea mea era, eu sunt aia “fara creier”. Ceilalti 30% sunt oameni sinceri si cu scaun la cap. Ne-au spus sincer: “Nu ii intelegeam pe americani, la inceput! In timp voi o sa fiti foarte bine! Trebuie sa aveti rabdare” oamenii au progresat in scoli, cu dictonare si multa transpiratie. Cand asculti de la fiecare mai ca ti se mai ridica inima de jos ca cineva a fost ca tine, jos.

            Nu este greu sa vorbesti alta limba dar te doare, doare rau ceva in interior. Probabil in timp totul va deveni mult mai cursiv in enegleza decat in romana. Limba engleza este cu mult mai usoara decat limba noastra materna.

            Ne-am desprins de la pamant si am deschis aripile, acum plutim peste pamantul american purtati de vanturi dar in acelasi timp sub ghidajul propriu. Daca vrei ceva cu adevarat, POTI!

            Soarele este tot timpul pe cer numai ca fiecare il vedem din alte unghiuri.

            Rugati-va pentru noi. Eu ma rog pentru toti cei care cititi articolele mele si pentru cei care nu aveti rabdarea de a citi. Ma rog pentru toti romanii din toata lumea, pentru toata oamenirea. Avem nevoie de Dumnezeu! Aduceti-va aminte de familia noastra si spuneti o rugaciune mica asa cum puteti. Imi este asa dor de Romania, imi este asa dor de casa care nu mai exista, de mama mea, de tatal meu care a murit intre timp, de fratii mei cu care eram mai tot timpul, de prietenii mei, de rudele mele, imi este dor… de parintele meu, imi este dor de biserica, imi este dor… de mirosuri, de gusturi, imi este dor…