1/28/15
Intr-o zi se tot specula pe la meteo
ca va fi furtuna peste cateva zile. S-a terminat saptamana si furtuna n-a mai
ajuns. Duminica seara am mers la culcare linistiti insa cand ne-am trezit….
Afara ningea ca in povesti,
linistit. Gabi a coborat repede scarile
si a pornit televizorul. Pe toate canalele era primarul. Anunta ca va veni o
furtuna. Fetele pe reteaua de socializare (Viber) erau panicate care mai de
care. Familiile de romani incercau sa-si porneasca generatoarele. Noi nu am
intrat in panica dar totusi o intrebare a incoltit in mintea mea. Oricum nu am
reactionat pentru ca nu stiam despre ce este vorba. Asteptam furtuna.
Eu l-am dus pe
Adi la servici. Copiii i-am pregatit de scoala, au plecat. Cam asta a fost.
In jur de ora 10 totul se precipita.
Au inceput sa sune telefoanele cu mesaje de la scoli: “Copiii vor fi adusi
acasa cu 2 ore mai devreme si marti scolile vor fi inchise”. Daca cumva nu
asculti mesajul de la scoala suna pe toate telefoanele si trimit e-mail pana se
asigura ca parintele a ascultat mesajul. Nu am inteles cum vad ei daca mesajul
a fost ascultat sau nu pentru ca este un robot care vorbeste….
Cum au spus la prognoza meteo asa a
si fost. La ora 2PM a inceput vifornita. Au anuntat la TV stare de urgenta. “Toata
lumea sa vina acasa. Alimentati masinile cu combustibil, faceti provizii.” Zapada s-a intetit iar vantul parca isi
incerca din ce in ce mai tare puterile.
Adi a venit acasa la ora 4PM. A alimentat
masina cu combustibil, responsabil. Toata lumea mergea cu prudenta spre casa. Toti
erau intr-o graba calculata. Totul s-a inchis. Afara ningea viscolit. Masinile incet
incet dispareau de pe strazi.
A venit noaptea. Strazile reci si
sticloase erau strabatute decat de utilaje. Deja era declarata stare de
urgenta. Nimeni nu avea voie pe strazi. Era pustiu. Din orasul plin de viata
totul trecuse intr-o liniste pustie. Ti-ar fi fost frica sa circuli cu masina in
acel moment al noptii. Va aduceti aminte de autostrada plina de masini? (ocean
de masini) NU era NIMENI! Afara se auzea cum se lovea vantul
de nametii care ii ridicase si cum urla cand intalnea casele in cale. Era o “liniste”
intr-un urlet de vifor. Mai lipseau urletul lupilor… casele trosneau din toate
incheieturile…
Pe la 4AM m-am trezit intr-un “BIP
BIP BIP” se auzea un sunet care se
repeta continuu. Dormitorul ne era luminat de tot felul de lumini (
alb-galbuie). Ne-am trezit amandoi si ne-am asezat pe marginea ferestrei si am
privit cam 10 minute…
Uimitor! Erau niste utilaje micute si pline de
lumini ca niste buburuze (eu m-as fi asteptat la niste camioane mari), se
duceau se intorceau, ca niste furnicute. Toata noaptea au circulat pe strazi
buburuzele foarte dotate care strangeau zapada si imprastiau sare. Utilajele
erau pline de luminite. Si scoteau niste sunete de avertizare. Nu era urma de
masina. Pe autostrada mergeau in rand 4 utilaje si luau zapada (au circulat
cateva filmulete pe FB, le-am vazut eu acum ceva timp).
Marti dimineata cand ne-am trezit
zapada era cam de 60cm dar foarte viscolita. Eu curioasa am deschis usa de la
casa ca sa vad cam cat este de mare. Cum am deschis-o asa am inchis-o. hahahaha
zapada statea sa cada in casa. Era viscolita si pusa cam 30cm.
Nimeni nu a fost
pe strada in ziua de marti. Utilajele de deszapezit circulau continuu,
autostrada si soselele principale erau curatate. Roata masinii calca direct pe asfalt, nu
exista strop de gheata sau zapada pe sosele. Totul era inchis, scoli, servicii,
TOT.
Noi am iesit cu
copiii la zapada. Ne-am antrenat care mai de care sa mutam nametii. A fost
antrenant si pentru noi si pentru ei. Cu lopeti, cu farasu, cu galeata fiecare
cu ce putea.
La orele amiezii am fost anuntati
iarasi pe toate telefoanele ca nu se fac ore ziua urmatoare. Copiii au fost
liberi (scolile inchise, ne-au anuntat ca nu pot functiona toate autobuzele si
de aceea au liber cu totii) insa a fost soare cu dinti.
Soarele cu diniti din urmatoarea zi ne-a invitat la o
escapada in nameti. Am profitat si am mers la sanius. Ne-am mobilizat repede
datorita lui Catalin. El a el a fost cu ideea, el comandat saniile si el ne-a
si dus la locul cu pricina. Au fost foarte incantati de ora de zapada. Am mers la
sanius pe un teren de golf (proprietate privata), legal nu aveam voie dar ilegal
acolo era o mare de copii. Aveau tot felul de sanii, placi, colaci, ligheane
fiecare cu ce putea. Se auzeau chiraituri de bucurie si se putea citi veselia
in ochii lor. Era un friggggg … Batea un vant… Copiii nu simteau nimic, obrajii
rosii si nasurile inghetate nu ar mai fi vrut sa vina acasa.
M-am rugat ceva...
de Mihnea si Horia sa mergem. Nu si nu! Intr-un final mi-au smuls o promisiune pentru sambata ( sa revenim la sanius)
si am plecat. Pana sa ajung la escaladarea gardutului ( era o proprietate privata, nu? era un gardulet la genunchi, nici un stres, toata lumea il sarea) am cazut intr-o zapada
asa mare incat nu mai puteam sa mai ies. Zapada era asa afanata dar era
viscolita si nu stiai pe unde calci, in orice moment te puteai afunda pana la
brau. Abia am iesit ca o babuta din zapada pana la brau. Hahahaha
Am ajuns acasa intregi, inghetati,
uzi pana la piele si cu niste nasuri rosioare.
Cam asa am simtit noi furtuna, cu
siguranta poate fi si mai rau dar noi ne-am cam distrat si de speriat nu a fost
vorba.
Am primit o multime de mesaje despre
aceasta furtuna si trebuia sa zic cate ceva. Suntem bine. Adi este un pic racit
dar trebuie sa ne acomodam cu virusii din partea locului, nu? Am fost si eu
lovita de virusi dar nu ne doboara pe noi niste virusi. Copiii sunt bine,
scoala isi deschide portile iarasi.
NY sub zapada ? Nici gand.
NY sub zapada ? Nici gand.
