Scrisoare catre Mama

              Draga mama,

               Iti scriu din foarte mare departari cu mult dor in suflet. Imi caut mama din copilarie care ma proteja si imi facea toate placerile chiar daca ma mai altoia cateodata, nu stiam cum ar fi trebuit sa fie altcumva. Am asa de multe amintiri frumoase din copilarie. Imi era asa de bine si usor. Cand am crescut am descoperit o lume fara sens. Trebuia sa te descurci singur si totul avea o repecursiune asupra mea. Totul se imbina si nu intelegeam lumea din jur.
              In timp am descoperit o persoana langa mine care la orice ce faceam ma critica si imi spunea: “Ai gresit!” In timp am inceput sa ma indepartez si sa nu ii mai spun nimic. Din multele povesti care le aveam impreuna totul s-a transformat in fara cuvinte. Vorbele sunt reci fara nici un inteles. Nu exista candoare, suflet, nu exista nimic. Stii ce este acela NIMIC? Eu nu stiu si nu il inteleg. Unde este mama mea?
               Fiind copil nu stiam prea multe si credeam ca totul trebuie sa sa fie exact cum a fost. Inca mai cred ca parintii fac tot ce le sta in putinta sa isi apere odraslele si le ofera tot ce au mai bun.

             Imi amintesc o zi de vara cand mama mea a venit acasa si m-a strigat sa vin repede si a scos din geanta o ciocolata. Ciocolata pe vremea lui Ceausescu? Era ceva foarte pretios. Mi-a dat-o mie pe toata si era foarte mandra ca a putut sa mi-o aduca. Ciocolata o primise la serviciu si ea nici macar nu a desfacut-o si mi-a dat-o mie pe toata. Nici nu a vrut sa guste o bucatica cand eu am desfacut-o. Imi spunea : “Mananc-o tu pe toata ca sa te faci mare!” Credeti ca am inteles jertfa pe care ea ca si mama a facut-o pentru mine? Nu, niciodata! Nici macar acum cand eu am copiii mei. Nu fac altceva decat sa judec. Este foarte usor sa judecam, nu gandim dar cautam un vinovat. Iaca in zilele astea cu totii suntem avocati, judecatori, nimeni nu mai arata compasiune pentru un om batran care este intr-o asteptare continua.
             - Mama, ce astepti? Ma astepti pe mine? Sunt asa departe si nu am sa ma mai intorc. Stiu ca iti este dor de mine si mie imi este tare dor de mama mea, de orasul meu, de prietenii mei, de locuri, mirosuri, fratii mei. Sunt asa departe, un ocean ne desparte.
             Mama mea a fost eroul meu in copilarie. Nu se oprea niciodata din ceea ce facea si tot timpul avea indicatii pentru oricine chiar si vecinii daca apareau prin jur puteau primi indicatii sa faca cate ceva. Ea stia tot timpul totul. Ea imi facea cea mai buna mancare din lume. Ea ma ingrijea cel mai bine si nu dormea noptile ca sa ma stie pe mine bine. Mama a reprezentat tot universul pentru mine. Unde esti tu mama acum? Unde te ascunzi?
            Cu ochii in lacrimi mama ma astepata pe banca la poarta casei copilarie mele ca poate totusi eu apar. Ea stie ca eu nu am sa vin insa ea ma astepata cu inima franta de dor si de iubire ca poate totusi cumva numai Dumnezeu poate face ca eu sa apar.

            Credinta imi este pavaza ca sa traiesc asa departe de mama mea. Stiu ca Dumnezeu ne tine in poala Lui si ne netezeste calea insa ma stiu ca departe undeva intr-un colt de tara sta o batrana cu par alb care nu ma scoate din gandurile ei si din rugaciunile care le inalta pentru mine, bunul
ui Dumnezeu. Stiu ca mama ma iubeste.
            Gresim in fata lor, gresim in fata noastra, gresim in fata lui Dumnezeu. Este normal sa gresim dar implorati pentru iertare.

Mama draga unde esti?
Vreau sa-mi cer iertare!
Mama draga unde esti?
Uite-te in zare;
Eu sunt singura in lume si ma zbat in boala,
Chinu-mi-este fratele si sinugaratea mama!
Te visez in noapte lunga,
Vreau sa-mi cer iertare;
In genunchi la tine vin si te rog in lacrimi:
Iarta-ma tu buna mama, te iubesc in patimi.
MAMA draga unde esti…


           Nu am stiut nicodata sa imi iubesc mama atat cat ar trebui. Nimic nu conteaza in lumea asta decat iubirea.

           Sunati-va parintii, transmiteti-le iubire, nu uitati ca ei va asteapta pentru totdeauna!


Draga mama ... te iubesc!

Carmen

11/01/2019

Scoala Americana - partea a II a

Continuand sirul povestirii de acum 4 ani, lucrurile s-au mai asezat si  noi am inteles mai multe. Nu mai suntem surprinsi, ca tare am mai fost la inceputuri.

Functionalitatea este foarte simpla si la obiect. Eu ca si parinte am 2 aplicatii in telefon, una este pentru note si una este pentru ceea ce li se da copiilor la scoala de facut.

In timp real eu vad notele copiilor, pe zile, pe teste, teme. Fiecare nota are o explicatie si este datata. In aplicatia mea am ambii copii decat comut intre conturi. Cea de-a doua aplicatie (classroom) in care ei primesc teme sau proiecte sau ce studiaza functioneaza la fel de simplu. Am doua conturi care le pot schimba intre ele si pot vedea in mod real ceea ce au de facut. Am cate un folder pentru fiecare materie si pot vedea absolut tot de la inceputul anului scolar pana in ziua in care suntem. Acolo se gasesc link-uri si explicatii cu ceea ce li se cere. Elevul la randul lui are si el acces la classroom si de acolo isi iau temele, lectiile, proiectele zilnice.

Nu este suficient ca vad toate aceste in timp real insa profesorii inainte de a posta in classroom trimit e-mail-uri elevilor. Fiecare elev are alocata o adresa de  e-mail de la scoala si asa se mentine legatura profesor-elev.

Elevii au laptopuri sau tablete, depinde de scoala. Ai nostri au laptopuri si li se dau cand incep clasa 1 si le tin tot timpul inclusiv in vacanta de vara. Laptopurile sunt inseriate si au legitimatiile lor atasate pe ele. De retinut ca scriu foarte putin si nu pe caiete. Scriu pe foi volante care sunt atasate in dosare. Horia mai are cate un caiet dar nu prea il foloseste. Sunt sigura ca in timp isi vor pierde indemanarea de a scrie de mana. Din acest motiv l-am pus pe Horia sa scrie zi de zi 10 propozitii intr-un caiet. Asa mai avem contact cu lumea reala.

Fiecare elev are un ID care este obligatoriu sa il poarte in permanenta cu ei.  Aceasta legitimatie se reinnoieste an de an si ii fotografiaza an de an ca sa fie totul cat mai actual.

Cum suna o tema pentru acasa?

Horia are carti de matematica care sunt pe capitole. De ex acum este la capitoul 3. Chapter 3 este ca o revista care contine si lectia si tema. In acealsi timp are online toate cartile de matematica si lectiile care sunt predate sub forma de videoclipuri intr-un mod foarte explicit. Horia este in clasa a 6 a. Sa presupunem ca el nu intelege ceva la scoala si la tema nu stie cum sa o rezolve, asa ca merge la lectia online si o priveste, i se dau toate explicatiile necesare. Mai simplu de atata nu se poate. De obicei temele aici sunt sa practici ceea ce ai facut la scoala, nu ca in Romania cand noi primeam teme care te provocau/ stresau peste masura. Temele din Romania erau mai multa ca sa faca elevul de ras si sa ii arate ca „mai nimic nu stii”. Era rusinos sa nu iti faci tema. Cel mai rau era ca nu exista acest ajutor extra din partea profesorilor. Era ceva nelalocul lui sa pui intrebari profesorilor, nu ca nu ti-ar fi raspuns dar te faceai de ras fata de ceilalti ca erai „prost”. Aici am invatat ca te faci de ras daca nu intrebi si daca nu intrebi si ai note mici atunci ei te pun in clase ajutatoare fara se te intrebe, este cam obligatoriu. Nimeni nu este lasat in urma turmei.

Mihnea nu are carte de matematica pentru ca este intr-o clasa avansata de matematica. Lectia vine pe foi volante care merg in dosarul lui. Are un dosar cu coperti de plastic in care lectiile stau la inceput iar temele la sfarsitul dosarului. Fiecare tema este verificata zilnic si ii se acorda o nota. Dupa cum se vede lucrurile stau diferit la Mihnea.

Important- daca nu stii ceva sau nu te descurci exista la fiecare materie extrahelp (ajutor) care de obicei este dimineata inaintea inceperii cursurilor. Acolo poti merge si chiar daca nu intrebi nimic ci numai asculti ceea ce intreaba ceilalti copii si tot inveti ceva. Stiu ca asta practica Mihnea cand nu se descurca la istorie.

Limba engleza este iarasi importanta si este foarte diferit ceea ce se studiaza aici. Cand incepe scoala se incep testele si discutiile pe baza cartii care au avut-o de citit peste vacanta de vara. Apoi li se aloca o noua carte care o citesc in timp real la scoala si acasa foarte putin. Copiii nu mai citesc, asculta cartile. Iarasi asta mi se pare un impediment. Scoala americana considera ca nu este. Au cartile audio si online. Asculta si urmaresc cartea in acealsi timp. Au compuneri de facut pe baza temelor din carti. Structura unui paragraf este asa de complexa... pentru mine care puteam face o compunere libera fara sa gandesc cate propozitii contine un paragraf si care este topica. In Romania o cumpunere era compusa din inceput cuprins si incheiere. Cuprinsul contine mai multe paragrafe. Aici te doare capul de complexitatea paragrafului. Trebuie sa ai cel putin 5 propozitii intr-un paragraf, nu mai putine ca nu mai este un paragraf. Si totul este asa de numarat si de complex. Ca sa vorbesti limba engleza este o arta, toata lumea „vorbeste engleza” daca ati auzi un profesor de limba engleza ati ramane profund impresionati. La modul cum pronunta cuvintele si gramatical vorbind, chiar este o arta.

Am sa ma repet, scoala in US este ca si un serviciu. Mihnea pleaca de acasa la 7:00 am si se intoarce la 2:20pm. Horia pleaca de acasa la 7.50am si se intoarce la 3:00pm. Autobuzele scolare sunt ceas. Nici mai repede nici mai tarziu. In scoala nu ai acces decat daca ai programare, altfel scoala este inchisa tot timpul. Profesorii nu pot fi vazuti asa de simplu, nu ai acces.

Nu cred ca are rost sa fac o comparatie cu scoala romaneasca pentru ca aceasta a fost unul din motivele pentru care am plecat. Scoala romaneasca este foarte departe de adevar. Foarte aglomerata cu multe materii care nu le poti face fata si te frustrezi ca si elev si cazi. Poti cadea asa de rau ca nu te ma poti ridica. O mare diferenta care trebuie subliniata: nu li se dau teme pentru sambata si duminica. Nu li se dau teste in zilele de luni marti sau chiar miercuri. Aproape toate testele le sunt date Joi o parte insa vineri ii bombardeaza cu ele. Evaluarea materiilor se face saptamanal la Mihnea si la 2 saptamani sau chiar la trei la Horia. Primesc nota pe teme, nota pe ce au lucrat extra online, nota pe participare in clasa, nota pe proiecte. Toate aceste note sunt separate de notele din teste. Nota din test nu are o pondere de 100% este decat 80% iar ceilalti 20% pot fi din teme sau participare. Asta depinde de la profesor la profesor.

Materiile de baza pentru Mihnea in clasa a 10 sunt: matematica(algebra), engleza, science (chimie), social study (istorie), coding (programare), CAD(proiectare), limba straina (franceza), sport. Anul acesta Mihnea nu si-a mai luat perioada pentru pranz si isi face temele in timpul alocat pranzului.

Horia: matematica, engleza, science, social study, coding, sport, muzica, franceza, orchestra, library(citesc carti, discutii libere pe baza lor), lunch time.

Important la liceu iti alegi cursurile cum vrei tu an de an. Nu iti este impus. Tu hotarasti care sunt importante pentru tine incadrandu-te in creditele care tu trebuie sa le ai la sfarsitul liceului. Cursurile trebuie facute pana in final insa le poti lua in ordinea in care tu vrei. La Horia nu poti alege nimic, sunt impuse.

Exista o multime de cluburi care le ofera scoala si sunt gratuite. Horia merge la orchestra(canta la violoncel) si programare. Mihnea merge la franceza si mediul inconjurator.

Multe ar mai fi de spus insa cred ca am cuprins ceea ce era mai impotant. Daca aveti intrebari despre scoala ceva ce nu am atins le puteti lasa in josul paginii in comment si am sa revin cu raspunsruri.

Credeti ca putem compara cele doua sisteme de invatamant? Nici o sansa.

Christos a inviat! Christos Anesti! Christ is risen!

Putem spune in mai multe limbi decat 3, nu conteaza pentru ca oricum tot pamantul o spune. Este incredibil cum acum 2 zile in Vinerea mare l-am rastignit iar duminica o bucurie ne inunda cand stim ca El s-a ridicat din “morti cu moartea pe moarte calcand”.

Saptamana mare este cea mai grea, de fapt postul se termina in duminica Floriilor iar din Lunea mare incep chinurile. Mancare putina, vorba putina, numai cu gandurile te mai lupti. Trebuie sa ai un grad inalt de smerenie ca sa poti “vedea” pe nimeni in jurul tau.

Biserica noastra este una greceasca, Cathedral of Saint Paul. Este uriasa, frumoasa cu sute de enoriasi. Comunitatea este imensa iar oamenii sunt foarte calzi. Mihnea si Horia merg la altar, altar boys, Adi ajuta cu ce poate, eu cant in corul bisericii. Am incercat sa ne integram si in acelasi timp ei ne-au primit cu iubire si caldura. Nu urmaresc absolut nimic pentru ca ei sunt asa de multi si asa de uniti de nu ai sa vezi. Grecii americani sunt saritori, iubitori si foarte primitori.

In biserica noastra slujeste parintele Constantin care este  al doilea parinte in rang, un parinte de 35 de ani din Romania. Cateodata slujeste cu pace si iubire in greaca si engleza insa noaptea trecuta evenaghelia a fost citita si in romaneste. A fost inaltator, lacrimile se repezeau la vale pe obrajii reci iar gandul nu imi era altundeva decat in Romania. Imi este cateodata asa de dor, niciodata nu o sa treaca, o durere din adanc vine si te taie si te intoarce pe toate partile. Parintele Constantin citea tare si cu demnitate in multimea de oameni. Toate natiile pamantului, insa marea majoritate greci. Cuvintele se rostogoleau lin, rasunau si o liniste imensa s-a asternut ca toti erau curiosi cum suna limba romana. Am trait un sentiment de dragoste si am fost pentru o clipa in alta lume. Evanghelia in greaca, romana si apoi in engleza, este ceva, nu?

Am fost judecati in toate felurile:

“- Va tradati neamul!” Neamul, limba, inima din piept nu ni le poate lua nimeni.

“- Va vor grecii pentru bani!” Nicidecum, ei sunt asa de multi si daruiesc asa de multi bani la biserica incat noi suntem cantitate neglijabila in problema banilor. Fiecare daruieste in fata lui Dumnezeu atat cat poate si dupa inima.

Si multe alte prejudecati care ne-au fost spuse si de inalte fete, ca nu se face Liturghia cum trebuie, ca aia nu este bine ca ailalta este altcumva. Noi romanii cautam motive in cel de langa noi sa ii spunem: “cat de urat esti”, “ ohhh parac te-ai mai ingrasat”… mhhh “cati bani castigi?”… v-ati luat casa si poate ce mai faci?” Noi romanii suntem niste oameni asa de buni, saritori si ne-am da haina si mancarea de la gura insa numai in conditiile in care cel de langa noi este aproape de moarte. “O vai saracul… am incercat sa il ajut dar ce sa facem noi acuma… este asa de tarziu”. Ne lamentam si ne plangem de mila, ne lingem ranile si de ce sa nu moara si capra vecinului daca pe a mea am mancat-o deja.

Daca ne-am lua in brate de cate ori ne vedem, nu conteaza rasa, limba, culoarea, romani sau alte natii si ne-am iubi ar fi totul mai usor. Viata s-ar deschide ca un curcubeu in calea noastra.

Noi mergem la o biserica greceasca pentru ca este la o distanta de 20 de minute de noi. Am facut naveta pentru un an si jumatate la biserica Sfanta Maria din Queens, biserica romaneasca. Plecam duminica la 8 dimineata si ne intorceam la 5 dupa amiaza. Drumul era lung si de dragul romanilor ramaneam de vorba cu unul cu altul dupa slujba. Mare placere imi facea vorbitul in romaneste, ca si acum de altfel.

Noi suntem niste oameni normali, singurele averi care le avem sunt Mihnea si Horia. Incercam sa ii educam cum putem mai bine, cateodata ei ne asculta cateodata suntem doar plictisitori in fata lor… Noi nu prea mai suntem in TREND… Ne traim viata incet si cu voia lui Dumnezeu. Greul si binele tot timpul il aude Dumnezeu. El ne iubeste si Christos ne pazeste si ne indruma pasii. Maicuta Domnului este la noi acasa, in inimi si in icoane. Ne vegheaza linistita si ne iubeste.

Avem foarte multi prieteni in Romania dar si aici in USA. Avem prieteni romani care niciodata nu i-am vazut insa am vorbit la telefon de foarte multe ori. Ii iubim pe toti! Romani, greci, americani, nu conteaza natia, conteaza ca suntem oameni.

In finalul Liturghiei s-a cantat in greceste Christos a inviat din morti si toata biserica a cantat intr-un cor, binenteles si noi din tot sufletul. De cele mai multe ori banuiesc ce cant, acum sunt mai bine ca la inceput. Dintr-o data lumea s-a oprit, mana parintelui Chris(primul parinte in rang care este grec) s-a ridicat si lumea a ramas neclintita. Nici musca nu se auzea… Parintele Constantin a inceput sa cante “Christos a inviat din morti cu moarte pe moarte calcand” in romaneste si eu o data cu el. Preoteasa si inca o prietena cantau din tot sufletul. 4 voci rasunau intr-o biserica imensa si lumea asculta in romaneste cum Christos al nostru, al tuturor, a inviat si vine in biserica noastra a tuturor si in calea noastra, indiferenent de natie, culoare, limba. Cantam cu putere si dirijoarea se uita la mine cum lacrimile imi ardeau obrajii si celelalte colege m-au luat in brate ca nu ma mai puteam opri din plans. Imi este asa de dor de mama mea, de fratii mei, de locuri, de mirosuri, de copilarie, de Romania. Dorul vine o data cu limba romanesca vorbita cu patos. Dorul vine cand este greu. Dorul vine cand esti ingenunchiat in fata crucii si te rogi. Ajuta-ma Doamne! Vezi-ma cat de mic sunt si faca-se voia ta in toate ale noastre!

Raspuns la intrebari.

Nu ne mai intoarcem in Romania decat in vizita. Nu ar avea rost efortul care l-am facut sa ne mutam. Sunt convinsa ca a fost voia lui Dumnezeu sa fim aici si are un plan cu noi. Cand vii in vacanta in New York sau USA este un vis insa ceeaace traim aici sau oriunde in alt colt al globului este un dor, un dor mare care nu se va stinge niciodata.

Sa va rugati pentru noi ca avem nevoie. Eu amintesc in rugaciuni pe toti romanii din Romania si din strainatate. Nu trebuie sa le spui numele, trebuie sa ii simti aproape.

Christos a inviat! Primiti-l in suflete si in casele voastre! Toate gandurile frumoase si Maica Domnului sa ne apere pe toti!

April 8, 2018