Traim printre lume straina, traim in
alta cultura, traim printre oameni diferiti.
Americanii sunt oameni calzi,
curiosi si sufletisti. Romanii sunt oameni primitori si foarte banuitori. Tot timpul
trebuie sa spuna cate ceva despre celalalt, tot timpul “ceva” nu este … la
locul lui.
Americanii iau totul asa cum este. Multa
lume de aici spune:
“’Sa te feresti de ei!
Sunt de fatada, nu sunt reali!”
Eu as spune ca au cei sapte ani de
acasa. Aici vor fi multe dezaprobari de la romanii printre care traim. Au tot
felul de pareri si apelative care nu le-am inteles niciodata.
Toti americanii cand ii intalnesti,
iti zambesc. Absolut toti. Il cunosti, nu il cunosti, iti zambeste. Eu ma
incarc pozitiv din zambetul lor si merg mai departe. Ce poate fi mai frumos
decat sa iti zambeasca pe strada un necunoscut? Cand esti singur printr-o lume
asa de mare, ce simti cand o persona necunoscuta te priveste si iti zambeste? Iubire,
nu?
Nu va puteti inchipui de la acest
zambet ce s-a dezvoltat printre romani… Americanii vor sa fie draguti, atat,
nimic mai mult.
Nu trebuie sa spun cum este fata
unui roman cand il intalnesti ca doar stim cu totii. Asta nu este ca noi suntem
rai ca si neam, asta este din cauza greutatilor care te ingenuncheaza traind in
Romania.
Romania este o tara frumoasa cu
multi oameni de valoare insa sistemul te trage in jos, daca incerci sa te
ridici te trage si mai adanc.
America este o tara mare cu un
sistem bine pus la punct. Legea functioneaza fara nici o problema. Nu te-ar
jigni cineva aici… gata te da in judecata celalalt. Asta inseamna lege.
Pentru politie exista un respect
extrem si iarasi legea isi spune cuvantul. Daca te-a oprit pe autostrada, se
pune in spatele tau, aprinde girofarele si te ghideaza spre care banda de
urgenta sa opresti, au doua benzi de urgenta pe care te pot trage. Cand te-au
oprit nu faci nici o miscare, astepti agentul cu mainile pe volan. Daca te
misti si incerci si nu asculti comenzile lor, ai facut cea mai mare greseala, poti ajunge afara din masina cu mainile la ceafa
si cu pistolul la tampla. Am vazut aceasta imagine pe autostrada si m-am
speriat teribil. Nu stiu ce se intamplase dar nu era de bine.
Nu stiam exact ce inseamna rasism. America
mi-a spus exact ceea ce inseamna sa ai alta culoare a pielii. Este un subiect
foarte greu de atins dar nu este confortabil pentru unii dintre noi care avem
pielea colorata. Acum iti dai seama ca te-ai nascut sub o alta stea pentru ca
ai pielea deschisa la culoare. De la romanii nedusi la biserica prea mult am
intalnit niste apelative cumplite la adresa acelor oameni. Efectiv ma durea
ceva in interior cand ii auzeam ca vorbesc despre oamenii de culoare. Am intrebat
de multe ori “De ce le spuneti asa?” . Raspunsuri concrete nu am primit decat
propozitii evazive si fara noima.
Cu totii suntem oameni si ce este
mai important decat iubirea? Ceea ce va spun acum este foarte greu de inteles
dar eu am inteles, traind aici. Aici vezi toate rasele si toate limbile
pamantului. Tot felul de lume care nici n-ai visat sa intalnesti.
Ne-a fost asa de greu. Pare ca ma
vaiet dar chiar mi-a fost greu. Copiii la inceput plangeau. Mihnea imi spunea
ca nu o sa-i inteleaga la scoala in veci pe americani, Horia nu voia sa mearga
la scoala ca nu stie ce zic cei din jurul lui. Adi mergea la servici si il
vedeam ca se intoarce ingandurat… Eu mergeam la interviuri si eram izbita in
moalele capului cand cateodata nu ii intelegeam. Ma pregateam zilnic cateva ore
bune pe zi pentru interviuri dar eram departe de rezultat. Toti patru ne-am
alimentat cu energie unul de la altul, timp de 6 luni am supravietuit, greu . Niciodata
nu s-a pus problema de a ne intoarce dar atatea lacrimi am varsat incat
doctorul mi-a spus: “Nu mai ai lacrimi. Ai nevoie de lacrimi artificiale.”
Este greu de descris prin ce durere
am trecut… cand eram invitati de americani la petreceri mergeam cu drag dar ma
gandeam: “nu vorbeste nimeni romaneste…Oh…”
La inceput eram timizi, ne era
rusine ca nu intelegeam. Americanii au o stima deosebita pentru cei care
vorbesc mai multe limbi si isi doresc si ei sa fie la fel. Curios, nu? Uite ca
da. Incearca sa te ajute in discutii si nu te privesc cumva ca nu stii sa te
exprimi.
La inceputuri aproximativ 70% dintre
romanii care i-am intalnit aici cand s-au dat jos din avion vorbeau o engleza
perfecta… In mintea mea era, eu sunt aia “fara creier”. Ceilalti 30% sunt
oameni sinceri si cu scaun la cap. Ne-au spus sincer: “Nu ii intelegeam pe
americani, la inceput! In timp voi o sa fiti foarte bine! Trebuie sa aveti
rabdare” oamenii au progresat in scoli, cu dictonare si multa transpiratie. Cand
asculti de la fiecare mai ca ti se mai ridica inima de jos ca cineva a fost ca
tine, jos.
Nu este greu sa vorbesti alta limba dar te
doare, doare rau ceva in interior. Probabil in timp totul va deveni mult mai
cursiv in enegleza decat in romana. Limba engleza este cu mult mai usoara decat
limba noastra materna.
Ne-am desprins de la pamant si am
deschis aripile, acum plutim peste pamantul american purtati de vanturi dar in
acelasi timp sub ghidajul propriu. Daca vrei ceva cu adevarat, POTI!
Soarele este tot timpul pe cer numai
ca fiecare il vedem din alte unghiuri.
Rugati-va pentru noi. Eu ma rog
pentru toti cei care cititi articolele mele si pentru cei care nu aveti
rabdarea de a citi. Ma rog pentru toti romanii din toata lumea, pentru toata
oamenirea. Avem nevoie de Dumnezeu! Aduceti-va aminte de familia noastra si
spuneti o rugaciune mica asa cum puteti. Imi este asa dor de Romania, imi este
asa dor de casa care nu mai exista, de mama mea, de tatal meu care a murit
intre timp, de fratii mei cu care eram mai tot timpul, de prietenii mei, de
rudele mele, imi este dor… de parintele meu, imi este dor de biserica, imi este
dor… de mirosuri, de gusturi, imi este dor…
