In ziua de Duminca cu mic cu mare ar
trebui sa mergem sa ne intalnim cu Dumnezeu la Biserica. Este singura zi care
El a lasat-o ca omul sa nu faca nimic, sa vina sa se intalneasca cu Isus
Hristos in Casa Domnului.
Biserica ortodoxa romana este
departe de noi cam la 45 minute de mers cu masina pe autostrada.
Am fost de cateva ori la Biserica
ortodoxa-greceasca ( aceasta fiind mai aproape de noi). Bisericile sunt la fel
insa este frustrant ca totul este in lb. greaca. In engleza citesc Evanghelia, spun
Crezul si Tatal nostru, in rest totul este in greceste… Cine intelege ceva ?
Grecii binenteles.
Asa ca Duminica am fost in Queens (
este un cartier al orasului NY ) la Biserica Sfanta Maria. Afara nu era nimeni
si nimic. Liniste. Era o biserica micuta, asezata. Am pasit in Casa Domnului si
chiar era acolo.
Cum intrai era o masuta cu lumanari
( in fata), in partea dreapta era o camera special amenajata pentru aprinderea
lumanarilor, coborai cateva scari si era o sala de mese, am urcat cateva trepte
si ni s-a deschis in fata o sala luminoasa si plina de caldura. M-am simtit
exact ca in Romania. Adi tot cauta cu privirea si tot astepta sa cunoasca pe
cineva. Liturghia incepuse de ceva timp…
Mihnea a cumparat 2 lumanari, eu
le-am dat pomelnicul care il facusem de acasa si i-am trimis la altar. Au
aprins lumanarile si au asteptat. A iesit parintele la ei, i-a binecuvantat si
le-a spus cateva cuvinte. In acel moment Mihnea m-a cautat cu privirea… nu
stiam ce se intampla. Parintele i-a luat in altar. Le-a dat straie bisericesti
si au fost ca si ajutoarele parintelui in acea Duminca. Mai erau 2 baieti cam
de varsta lor. Asa ne-am bucurat…
Cum iesea
parintele din altar si ieseau si ei… Horia imi tot arata cu mandrie ce poarta
el… Cand s-a spus Crezul, Tatal nostru ei erau in fata altarului si rosteau cu
toata lumea in cor.
Parintele meu,
Adrian mi-a spus ca asta este o Binecuvantare de la Dumnezeu ( cum m-am intors
de la biserica l-am sunat si i-am povestit totul, s-a bucurat alaturi de noi).
Slujba a fost placuta, plina de caldura. Cuvantarea parintelui de la final ne-a
umplut inimile. Ne-a binecuvantat si am spus Rugaciunea Inimii impreuna.
“Doamane, Isuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,
miluieste-ma pe mine, pacatosul.”
Aceasta rugaciune o putem spune oricand
si oriunde, in orice moment al zilei.
Mai este si rugaciunea catre Sfantul Duh cea mai
raspandita in Biserica Ortodoxa. Nu se incepe nici o lucrare importanta, nici
in biserica, nici in lume, inainte de a o spune.
Rugaciunea Imparate ceresc
Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul Adevarului, Cel
ce pretutindenea esti si toate le plinesti, Vistierul bunatatilor si Datatorule
de viata, vino si Te salasluieste intru noi, si ne curateste pe noi de toata
intinaciunea, si mantuieste, Bunule, sufletele noastre. Amin
Dumnezeu ne ajuta, insa
trebuie sa cerem ajutorul.
Dupa slujba am mers in sala de mese,
unde se serveau placinte si cafea. Parintele ne-a prezentat intregii multimi,
parca castigasem ceva. Toata lumea inceraca sa vorbeasca cu noi, sa ne
felicite, parca ne cunosteam cu ei de cand lumea… ne-au pus sa promitem ca vom veni si
urmatoarea Duminica si ei ne vor fi alaturi.
Am primit in acea zi atata caldura
si bunatate, nu puteam sa cred ca exista o bucatica din Romania in aceasta lume
indepartata in care traim, America !
Inca o data Dumnezeu ne-a
aratat ca este cu noi.
No comments:
Post a Comment