Putem spune in mai multe limbi decat 3, nu conteaza pentru ca oricum tot pamantul o spune. Este incredibil cum acum 2 zile in Vinerea mare l-am rastignit iar duminica o bucurie ne inunda cand stim ca El s-a ridicat din “morti cu moartea pe moarte calcand”.
Saptamana mare este cea mai grea, de fapt postul se termina in duminica Floriilor iar din Lunea mare incep chinurile. Mancare putina, vorba putina, numai cu gandurile te mai lupti. Trebuie sa ai un grad inalt de smerenie ca sa poti “vedea” pe nimeni in jurul tau.
Biserica noastra este una greceasca, Cathedral of Saint Paul. Este uriasa, frumoasa cu sute de enoriasi. Comunitatea este imensa iar oamenii sunt foarte calzi. Mihnea si Horia merg la altar, altar boys, Adi ajuta cu ce poate, eu cant in corul bisericii. Am incercat sa ne integram si in acelasi timp ei ne-au primit cu iubire si caldura. Nu urmaresc absolut nimic pentru ca ei sunt asa de multi si asa de uniti de nu ai sa vezi. Grecii americani sunt saritori, iubitori si foarte primitori.
In biserica noastra slujeste parintele Constantin care este al doilea parinte in rang, un parinte de 35 de ani din Romania. Cateodata slujeste cu pace si iubire in greaca si engleza insa noaptea trecuta evenaghelia a fost citita si in romaneste. A fost inaltator, lacrimile se repezeau la vale pe obrajii reci iar gandul nu imi era altundeva decat in Romania. Imi este cateodata asa de dor, niciodata nu o sa treaca, o durere din adanc vine si te taie si te intoarce pe toate partile. Parintele Constantin citea tare si cu demnitate in multimea de oameni. Toate natiile pamantului, insa marea majoritate greci. Cuvintele se rostogoleau lin, rasunau si o liniste imensa s-a asternut ca toti erau curiosi cum suna limba romana. Am trait un sentiment de dragoste si am fost pentru o clipa in alta lume. Evanghelia in greaca, romana si apoi in engleza, este ceva, nu?
Am fost judecati in toate felurile:
“- Va tradati neamul!” Neamul, limba, inima din piept nu ni le poate lua nimeni.
“- Va vor grecii pentru bani!” Nicidecum, ei sunt asa de multi si daruiesc asa de multi bani la biserica incat noi suntem cantitate neglijabila in problema banilor. Fiecare daruieste in fata lui Dumnezeu atat cat poate si dupa inima.
Si multe alte prejudecati care ne-au fost spuse si de inalte fete, ca nu se face Liturghia cum trebuie, ca aia nu este bine ca ailalta este altcumva. Noi romanii cautam motive in cel de langa noi sa ii spunem: “cat de urat esti”, “ ohhh parac te-ai mai ingrasat”… mhhh “cati bani castigi?”… v-ati luat casa si poate ce mai faci?” Noi romanii suntem niste oameni asa de buni, saritori si ne-am da haina si mancarea de la gura insa numai in conditiile in care cel de langa noi este aproape de moarte. “O vai saracul… am incercat sa il ajut dar ce sa facem noi acuma… este asa de tarziu”. Ne lamentam si ne plangem de mila, ne lingem ranile si de ce sa nu moara si capra vecinului daca pe a mea am mancat-o deja.
Daca ne-am lua in brate de cate ori ne vedem, nu conteaza rasa, limba, culoarea, romani sau alte natii si ne-am iubi ar fi totul mai usor. Viata s-ar deschide ca un curcubeu in calea noastra.
Noi mergem la o biserica greceasca pentru ca este la o distanta de 20 de minute de noi. Am facut naveta pentru un an si jumatate la biserica Sfanta Maria din Queens, biserica romaneasca. Plecam duminica la 8 dimineata si ne intorceam la 5 dupa amiaza. Drumul era lung si de dragul romanilor ramaneam de vorba cu unul cu altul dupa slujba. Mare placere imi facea vorbitul in romaneste, ca si acum de altfel.
Noi suntem niste oameni normali, singurele averi care le avem sunt Mihnea si Horia. Incercam sa ii educam cum putem mai bine, cateodata ei ne asculta cateodata suntem doar plictisitori in fata lor… Noi nu prea mai suntem in TREND… Ne traim viata incet si cu voia lui Dumnezeu. Greul si binele tot timpul il aude Dumnezeu. El ne iubeste si Christos ne pazeste si ne indruma pasii. Maicuta Domnului este la noi acasa, in inimi si in icoane. Ne vegheaza linistita si ne iubeste.
Avem foarte multi prieteni in Romania dar si aici in USA. Avem prieteni romani care niciodata nu i-am vazut insa am vorbit la telefon de foarte multe ori. Ii iubim pe toti! Romani, greci, americani, nu conteaza natia, conteaza ca suntem oameni.
In finalul Liturghiei s-a cantat in greceste Christos a inviat din morti si toata biserica a cantat intr-un cor, binenteles si noi din tot sufletul. De cele mai multe ori banuiesc ce cant, acum sunt mai bine ca la inceput. Dintr-o data lumea s-a oprit, mana parintelui Chris(primul parinte in rang care este grec) s-a ridicat si lumea a ramas neclintita. Nici musca nu se auzea… Parintele Constantin a inceput sa cante “Christos a inviat din morti cu moarte pe moarte calcand” in romaneste si eu o data cu el. Preoteasa si inca o prietena cantau din tot sufletul. 4 voci rasunau intr-o biserica imensa si lumea asculta in romaneste cum Christos al nostru, al tuturor, a inviat si vine in biserica noastra a tuturor si in calea noastra, indiferenent de natie, culoare, limba. Cantam cu putere si dirijoarea se uita la mine cum lacrimile imi ardeau obrajii si celelalte colege m-au luat in brate ca nu ma mai puteam opri din plans. Imi este asa de dor de mama mea, de fratii mei, de locuri, de mirosuri, de copilarie, de Romania. Dorul vine o data cu limba romanesca vorbita cu patos. Dorul vine cand este greu. Dorul vine cand esti ingenunchiat in fata crucii si te rogi. Ajuta-ma Doamne! Vezi-ma cat de mic sunt si faca-se voia ta in toate ale noastre!
Nu ne mai intoarcem in Romania decat in vizita. Nu ar avea rost efortul care l-am facut sa ne mutam. Sunt convinsa ca a fost voia lui Dumnezeu sa fim aici si are un plan cu noi. Cand vii in vacanta in New York sau USA este un vis insa ceeaace traim aici sau oriunde in alt colt al globului este un dor, un dor mare care nu se va stinge niciodata.
Sa va rugati pentru noi ca avem nevoie. Eu amintesc in rugaciuni pe toti romanii din Romania si din strainatate. Nu trebuie sa le spui numele, trebuie sa ii simti aproape.
Christos a inviat! Primiti-l in suflete si in casele voastre! Toate gandurile frumoase si Maica Domnului sa ne apere pe toti!
April 8, 2018